Când vorbim despre rolul femeii in mod special în cultura românească, întotdeauna se va duce discuția, în general în cercurile creștine, și despre coperământul la femei. 
Citind printr-un filtru eronat, 1 Corinteni 11:1-16 vom înțelege că femeia trebuie să fie cu capul acoperit ca un semn al supunerii sale în mod abuziv misogin, sau că mai rău, la un moment dat își poate pierde mântuirea. 

Acoperământul la femeii. 
O temă culturală?

De reținut:

Diferențele culturale sunt inevitabile odată cu trecerea timpului.

Ar trebui să ne ”supunem” direct la ceea ce spune Biblia despre bărbați și femei, sau sunt factori care fac ca învățătura biblică să nu fie relevantă pentru noi? 

Răspunsul ar fi în felul următor:

  1. Rolul femei și cel al bărbatului este definit de ordinea lui Dumnezeu și aplicată în cadrul culturii;
  2. Cultura se schimbă inevitabil cu trecerea timpului deci cultura noastră este distinctă semnificant de cea din primul secol;
  3. așadar, instrucțiunile din primul secol despre bărbați și femei nu se pot aplica direct în cultura noastră fără ca la un moment dat să nu apară fricțiuni. 

Este baticul semnul spiritualității?

1 Corinteni 11:1-16 abordează problema femeilor și a acoperirii capului. 
Contextul întregului pasaj din 1 Corinteni 11:1-16 este supunerea la ordinea dată de Dumnezeu.  
O „învelitoare” pe capul unei femei este folosită ca o ilustrare a ordinii, a conducerii și a autorității lui Dumnezeu. Versetul cheie al acestui pasaj este 1 Corinteni 11:3 „Dar vreau să știți că Hristos este capul fiecărui bărbat, că bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este capul lui Hristos.” 

Implicațiile acestui verset se găsesc în restul pasajului.  

Ordinea este: 

  • Dumnezeu Tatăl,
  • Dumnezeu Fiul, 
  • bărbatul sau soțul și 
  • femeia sau soția.  

Vălul sau învelișul de pe capul unei soții credincioase din Corint arăta că ea se afla sub autoritatea soțului ei și, prin urmare, supusă lui Dumnezeu.

 În acest pasaj se află și versetul 10: „De aceea femeia trebuie să aibă pe cap un simbol al autorității, din cauza îngerilor”.  

De ce este asta important pentru îngeri?

Relația lui Dumnezeu cu oamenii este ceva de la care îngerii veghează și învață (1 Petru 1:12).  Prin urmare, supunerea unei femei față de autoritatea delegată de Dumnezeu asupra ei este un exemplu pentru îngeri.  Îngerii, care sunt într-o supunere perfectă și totală față de Dumnezeu, se așteaptă ca noi, ca urmași ai lui Hristos, să fim la fel.

Elementul cultural. 

Această acoperire nu înseamnă doar o cârpă, ci se poate referi și la lungimea părului unei femei. 

Cum putem spune asta?

Trebuie să luăm acest verset în contextul în care este prezentat.  

“Nu vă învaţă chiar și firea că este rușine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? 

(Observă semnul întrebării. Fiindcă aici revine elementului cultural să decidă dacă părul lung este o podoabă sau nu)

Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului.” 

(Nu ca podoabă)

‭‭1 Corinteni‬ ‭11:14-15‬ ‭

(Notele din paranteză nu apar în Scriptură)

Prin urmare, în contextul acestui pasaj, o femeie care își poartă părul mai mult se evidențiază în mod distinct ca femeie și nu ca bărbat. 

Apostolul Pavel spune aici că în cultura corintiană, atunci când părul unei soții era mai lung decât al soțului ei, aceasta arăta supunerea ei față de conducerea sa. 

Rolurile bărbatului și femeii sunt concepute de Dumnezeu pentru a prezenta o lecție spirituală profundă, adică de supunere față de voința și ordinea lui Dumnezeu.

Dar de ce este părul o problemă în acest pasaj?

Apostolul Pavel abordează o problemă legată de cultura corintiană care perturba liniștea biserici de atunci, și nu de puține ori și cea din zilele noastre. Pentru o femeie să aibă capul ras era o rușine (și, în gândirea iudaică, un semn de doliu, Deuteronom 21:12). În cultura corintică, femeile purtau în mod normal o acoperire a capului ca simbol al supunerii lor față de soții lor. Pavel afirmă că este corect să urmezi acel mandat cultural – să renunți la acoperirea capului ca femeie ar fi trimis un semnal complet greșit în cultura de atunci. 

De fapt, Pavel spune că, dacă o femeie creștină refuză să-și acopere capul, ar putea la fel de bine să-și radă și părul (versetul 6). O femeie care a refuzat să poarte o acoperire în acea cultură spunea practic: „Refuz să mă supun ordinii lui Dumnezeu”.  Prin urmare, apostolul Pavel îi învață pe corinteni că lungimea părului sau purtarea unei „acoperiri” de către femeie era un indiciu exterior al unei atitudini a inimii de supunere față de Dumnezeu și față de autoritatea Sa stabilită. Pavel se folosește de acest lucru doar în Corint. În alte biserici pe care le avea în supraveghere nu menționează acest lucru. 

Ordinea lui Dumnezeu este ca soțul să fie capul soției, așa cum Dumnezeu este capul lui Hristos, fără a fi implicată vreo inegalitate sau inferioritate. 

Dumnezeu și Hristos sunt egali și uniți, așa cum soțul și soția sunt una. Acesta nu este un pasaj care învață că femeia este inferioară bărbatului sau că ar trebui să fie supusă oricărui bărbat.  Învață ordinea lui Dumnezeu și conducerea spirituală în relația de căsătorie. 

În cultura corintică, o femeie care și-a acoperit capul în timpul închinării sau când era în public își arăta supunerea față de autoritate (soț) ca rod al dragostei, nicidecum dintr-un sentiment de teamă sau ca mândrie spirituală.

Baticul în zilele noastre. 

În cultura actuală, nu mai vedem faptul că o femeie poartă baticul pe cap ca un semn de supunere. 

Nu am putea spune că o adolescentă rebelă care poartă un batic cu cranii pe el, îl poartă în semn de supunere.

În majoritatea societăților moderne, eșarfele, pălăriile, șepcile și baticele sunt accesorii de modă. 

O femeie are posibilitatea de a purta o “învelitoare”  pe cap dacă o consideră un semn al supunerii ei față de autoritatea soțului ei. 

Cu toate acestea, este o alegere personală și nu ceva care ar trebui folosit pentru a cântări spiritualitatea.  Adevărata problemă aici este atitudinea inimii de ascultare față de autoritatea lui Dumnezeu și supunere față de ordinea Sa stabilită „ca Domnului” (Efeseni 5:22).  Dumnezeu este mult mai preocupat de o atitudine a inimii decât de o manifestare exterioară de supunere prin acoperirea capului.