Scurt tratat despre suveranitatea lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu “pierde” controlul.

Recunosc ca nu aș avea niciodată tactul și tenacitatea Apostolului Pavel în a persista într-o idee doctrinarā foarte mult timp in vremurile ce le trăim, nu de frică ci mai degrabă de prea multă presiune. Dar, ce ne-am fi fācut noi farā Pavel? După paisprezece ani în care a fost nevoit sā creascā în cunoștința revelației datā de Cristos, s-a asigurat cā ceea ce el are, evidențiaza și coincide cu Evanghelia pe care ceilalți ucenici și Apostoli o predicau.

Ca o regulă răspândită în creștinism se crede că toată Biblia este Evanghelia și că se poate construi pe orice verset din ea o doctrină. Ce ar fi să folosești toate ingredientele din bucătărie precum sare, piper, boia, pătrunjel etc, pentru a face un cozonac?

În același mod atunci când citim Scriptura avem de-a face cu elemente și factori externi gen influența culturală a autorului cărții, socială, istorică…etc.

În cele ce urmează doresc a expune succint o perspectivă a controlului și suveranității lui Dumnezeu, așa cum personal o văd eu și poate mulți dintre cititorii acestor rânduri. Ca și punct de plecare nu vreau sa ma suspectezi cā am impresia ca eu dețin adevarul absolut în cele ce urmează însă, de multe ori este beneficā publicarea unei cărți, rubrici, articol sau pamflet pentru a naște o idee. Cu aceasta frânturā pe care o citești acum nu se dorește decât a te ajuta în cālātoria pe care ai început-o în Domnul asigurându-te că Adevārul ne are pe noi.

Timpul nu schimbă sensul cuvintelor.

Dacă ai călători în timp ajungând într-o cultură diferită de cea europeană, și, presupunând că vei găsi acolo un compatriot, vorbindu-i despre cozonac va ințelege cozonac. Dacă mergem în diferite zone în România, și vom vorbi despre cozonac, toți vor ințelege cozonac, fie cu nucă, fără zahăr sau cu stafide. Conceptul de cozonac va ramâne cozonac. În același mod atunci când menționăm cuvântul suveranitate, ar trebui să intelegem exact cum scrie: suveranitate!

Dezvoltarea unui dicționar paralel cu cel deja existent este inutilă, însă, pare că in cultura creștină, suveranitatea lui Dumnezeu din punct de vedere literar inseamnă cu totul altceva decât in DEX. Aici este definiția cuvântului suveranitate.

Dacă El permite lucruri și circumstanțe rele în viața cuiva aceasta înseamnă că El aprobă lucrările celui rău, prin aceasta făcându-L complice.

Diavolul nu face lucrarea lui Dumnezeu și nici viceversa, amintește-ți că el este un mincinos și un hoț venind doar ca să fure, să omoare și să înșele.

Suveranitatea lui Dumnezeu neînsemnând controlul minții cuiva, ci însemnând Cineva cu autoritate.

Acest lucru semnificând că El are autoritatea să ne dea liberul arbitru, puterea deciziei, ca noi sā nu fim niște mici roboței ce atunci când calcā strâmb sa fie loviți din Cer de paleta de muște a Stāpânului.

Dacā ar fi așa, atunci toți oamenii ar fi buni…de fricā!

Nu este Dumnezeu care face lucruri rele, sunt persoanele impulsionate de o minte întunecată ce încă nu au primit Evanghelia, vestea bună cum că Dumnezeu îi iubește necondiționat.

Dacă societatea din ziua de astăzi ne învață să gândim acum și aici cred că este momentul să ne încurajăm să gândim acum și aici pentru eternitate. Dacă Dumnezeu îngăduie o anume boală sau chiar o trimite atunci de ce să mă mai rog să fiu vindecat, oare nu sunt împotriva voinței lui Dumnezeu și împotriva planului Său?

Și noi credem că Dumnezeu trimite necazurile ca să ne învețe ceva sau ca să curețe în noi răutatea, ura sau mai știu ce altă caracteristică moștenită de la Adam, reține un aspect: Dumnezeu nu vrea să fim manipulați de El ca apoi să-I implorām ajutorul; Iisus a spus că în lume vom avea necazuri… Și tot El a zis sā îndrăznim fiindcā a biruit! Acele necazuri vin din partea celui rău, el e dușmanul tău, nu Dumnezeu, și el aruncā toate necazurile în tine, nu Dumnezeu.

În realitate el fiind stāpânitorul acestei lumi.

Una din perspectivele eronate a suveranității lui Dumnezeu este cea care produce pasivitate, acest lucru este exact ceea ce Satan dorește. Dacă el ne poate convinge că lucurile nu funcționează din cauză că Dumnezeu nu vrea, atunci dispare motivul dorinței în a schimba situația, astfel invățând a trăi cu problema si supunându-ne autorității celui rău.

Una dintre cele mai rāspândite idei cu privire la suveranitatea lui Dumnezeu provine din cartea lui Iov. Însā ar trebui luate în calcul și observate câteva aspecte principale atunci când ne uitām cu bāgare de seamā în aceastā relatare Biblică adevāratā. Neavând timpul și spațiul pentru a intra foarte mult în detaliu voi menționa doar cele mai importante aspecte din perspectiva Crucii:

Separând ce este adevārat de ADEVĀR

“Domnul i-a zis lui Satana: „Iată, tot ceea ce are el este în mâna ta! Numai spre el să nu-ți întinzi mâna!”. Și Satana a ieșit dinaintea Domnului.”

Iov 1:12

(Versiunea Catolică)

La o privire superficială acest verset poate fi ințeles că Dumnezeu îi face o “favoare” lui Iov doar ca să-i întărească credința…credință deja șubredă. Nu recomand nimănui să-și “întărească” credința doar pe sentimente și emoții. Amintește-ți că el aducea jertfe inaintea Domnului înainte ca odraslele lui să facă ceva greșit…doar în cazul în care…

În realitate aceasta este o concluzie logică a lui Dumnezeu: “iată”, însemnând uite, deja tot ce are este al tău.

“Domnul a dat, Domnul a luat, Numele Domnului fie lăudat” (versetul 21)

Intenționat am subliniat acest aspect, fiindcă este important de aceea necesitând mai multă “cerneală”.

Această frază binecunoscută, din care s-au născut și cântece, stă la baza multor idei filozofice ce s-au ramificat de-alungul timpului în creștinism ea fiind rostită înainte ca Iov să aibă revelație de cum este Domnul cu adevărat:

“Tu ai întrebat: «Cine este cel ce ‑ Mi întunecă sfatul, vorbind fără să cunoască?» 

Într-adevăr, am spus lucruri pe care nu le‑am înțeles, lucruri prea minunate pentru mine, pe care nu le‑am cunoscut.

Urechea mea a auzit despre Tine, dar acum ochiul meu Te‑a văzut.”

Iov 42:3, 5 NTR

Ceea ce spune Iov este adevărat, în sensul că Iov a spus acele cuvinte, însă nu este adevărul, deoarece Iov încă nu – L cunoștea pe Dumnezeu, de aici apărând ca regulă universala in sânul creștinismului ideea cā Dumnezeu orchestrează dezastrele și haosul din viața oamenilor.

Și un ultim aspect este că în versetul 22 din cap. 1 vedem afirmația lui Iov ce spune că “Iov NU i-a atribuit nici o vină lui Dumnezeu”

“În toate acestea Iov n‑a păcătuit și n‑a pus nenorocirea pe seama lui Dumnezeu.”

Iov 1:22 NTR (sublinierea mea)

Chiar dacă aparent se contrazice ceea ce ai citit permite-mi o clarificare:

Această remarcă este scrisă dupa ce Iov L-a cunoscut pe Domnul cum am văzut in cap 42.

Ca să explic mai bine am să iau exemplul lui Avraam ce la vremea când se intâlnește cu cei trei bărbați ( Geneza cap. 18) încă nu știa că va găzdui îngeri, dar după ce evenimentul are loc, naratorul știa acest detaliu. Cartea Evrei menționează despre faptul “că unii fără să știe au găzduit îngeri.” Evrei 13:3.

De ce se intampla lucruri rele in lume?

Aș putea rāspunde simplu asemānātor unui atotcunoscātor ce se urcā pe pediestalul propriului moral să diferențieze greșelile mici de cele grave. Dar aleg sa îl las pe Ioan sā rāspundā: cauza este stapânitorul acestei lumi.

“Știm că suntem din Dumnezeu și că lumea întreagă zace în cel rău.”

1 Ioan 5:19 

Nu neapărat ca aș vrea să “bat apa in piuă” cum s-ar zice, dar vreau sa evidențiez faptul că se crede despre lucrurile rele ca este responsabil Dumnezeu, iar de cele bune altcineva. Este periculos pentru edificarea credinței tale să atribui lucrurile rele lui Dumnezeu și cele bune Diavolului. Te-ai găsi în imposibilitatea de a mai avea încredere în dragostea Tatālui. Fără intenția de a te ofensa în vreun fel, Dumnezeu nu este responsabil pentru nenorocirile pamantului, ci omul.

“Iar lui Adam i‑a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el», blestemat este pământul din cauza ta. Cu durere îți vei lua hrana din el în toate zilele vieții tale. Spini și mărăcini îți va da, iar tu vei mânca din plantele câmpului. Cu sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat. Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.“

Geneza 3:17-19

Autoritatea omului, Adam o transferā celui rāu prin supunerea față de el, ca și consecință pământul este blestemat. Cuvintele Domnului din Geneza 3 nu reflectă mânia lui Dumnezeu ci remarca de ce se va întâmpla în viitor.

Dacă mergi cu mașina peste limita de viteză indicată și ai accident, medicul nu iți va profeți, blestemându-te ca să ai trei copci și două fracturi, ci iți va observa ca și o consecință la actul tău și ce se va intampla, dându-ți soluția, calmant, gips, atela, operaie ș.a.m.d.

În același mod Dumnezeu îi face constienți pe Adam și Eva de ceea ce se va intampla, nu într-un mod rău prevestitor, ci ca și rezultat al deciziei proprii, cuvântul cheie în textul mai sus indicat este “din pricina voastră” aici indicând factorul liberului arbitru. Până aici și de aici încolo Dumnezeu rămâne suveran, acest lucru El nu-l negociază…

Eșecul “suveranității” lui Dumnezeu.

Eșecul teoriei  “suveranității lui Dumnezeu” este în simplitatea Evangheliei!

Dumnezeu “nu trimete și nu ingăduie” celui rău să vină și să te prăduiască uitându-se impasibil la cum tu un fiu/fiică ești devastat(ā) de ura inamicului, daca ar fi așa oare nu și-ar da acordul tacit ca diavolul sa te distrugă?…ori Cristos s-a aratat ca să distruga lucrārile celui rāu.-1Ioan 3:8. O casă divizată neputând rezista! Matei 12:25; Marcu 3:24; Luca 11:17

“De aceea, așa cum l-ați primit pe Cristos Isus Domnul, așa să umblați în El,”

Coloseni 2:6

Cel mai dificil pentru un credincios este să accepte Adevārul Bibliei. -“Bine, bine, dar sunt multe denominații pastore!” îmi vei spune, “-și toate susțin cā au adevārul Bibliei” poate cā vei continua..uitā-te cu atenție și observā cā în contextul spus de mine Adevārul este un Subiect. ADEVĀRUL Bibliei în acest caz fiind IISUS CRISTOS!

Iar acest Adevār nu i se revelase pe Cruce niciunui profet în modul în care ti s-a revelat ție.

Ca sā ințelegi eronat Scriptura trebuie sā întrebi pe cineva”!

Cu acest subtitlu nu vreau să înțelegi că nu trebuie să primești învătațură de la nimeni sau că de acum pastorii îndeamnă credincioșii împotriva predicilor, ci vreau să iți recomand să dezvolți în continuare relația ta cu Duhul Sfânt astfel încât să iți continue revelarea Cuvântului Scris.

În Sfânta Scripturā vei găsi in repetate rânduri substantivul “Dumnezeu”. Pentru multe culturi “Dumnezeu” înseamnă ceva diferit. La fel cum pentru mulți Satana înseamnă doar o decizie eronată.

Atunci când citești în Biblie vei găsi pasaje ce reflectă cum Dumnezeu manipulează oamenii, natura, și nu în ultimul rând circumstanțele pentru a se face voia Lui. Ințelegerea acestor pasaje le va face Duhul Sfant, fiindcă El a inspirat oamenii să scrie. Esența si intenția Autorului Bibliei nefiind să ne spună de ce este Cerul albastru sau de ce se fac casele afară, ci intenția Lui fiind să ne reveleze desfașurarea planului de salvare al omului. Acesta dezvăluindu-se progresiv pe paginile Sfintelor Scripturi stropite cu sângele martilor, și culminând cu luarea chipului de Om. Toate acestea noi înțelegându-le și acceptându-le prin credință.

Pastor Luc

CC Punto de Encuentro, Toledo, Ianuarie 2018.

%d bloggers like this: