Dar mă dor atunci când se fac!

Nu demult am văzut o fotografie cu un tatuaj foarte artistic reprezentat, unde mâna celui tatuat era o prelungire a unui Crist răstignit. Tot mai des am sesizat în lumea creștină că tatuajele sunt “la modă”. În rândurile ce urmează doresc a pune “tatuajele creștine și tatuații creștini” sub lupa Sacrificiului lui Cristos: istoric, cultural, etic și de ce nu, artistic. Nu te aștepta să le găsești in această ordine, ci mai degrabă așteaptă să îți aducă o frântură de lumină în această nebuloasă.

Istorici precum Seneca, Virgiliu sau Galenus consemnează în scrierile lor faptul că mulți sclavi erau tatuați în timpul Domnului Isus. Tatuajele, împreună cu urechile sau nasurile străpunse erau indiciul că cei ce le aveau erau sclavi sau era semnul devoțional pentru dumnezeul pe care-l slujeau în cultura evreiască sau cea romană. În al patrulea secol după Cristos, membrii unei grupări creștine, cunoscută sub numele de “monotaiști”, ce se autointitula “sclavii lui Dumnezeu” au început a-și tatua corpul într-un mod agresiv. Este documentat că un călugăr din această grupare ce a trăit spre sfârșitul celui de-al cincilea veac a avut un tatuaj pe coapsă ce spunea: “Manim, sclavul lui Isus”.
Pe la jumătatea secolului al șaselea istoricul Procopius din Cezarea menționa în scrierile sale că mulți dintre creștini își tatuau pe brațe o cruce sau numele lui Cristos. Tot in al patrulea secol Constantin cel Mare fiind deja creștin a interzis tatuajul feței deoarece era asociat cu chipul lui Dumnezeu.
Conciliul de la Calcuth (nu Calcutta în India) din 787 interzice tatuajele din pricina asocierii lor cu inchinarea tradițională la zeii Nordici și totodată faptul că acei creștini ce erau tatuați, ajungeau să fie venerați ca și reprezentanți ai lui Dumnezeu, astfel evitând închinarea idolatră, această practică este suprimată.

Tatuajul nu era o modă!

Da, da, știu că mai sus am spus că este “la modă”, însă tatuajele printre creștinii timpurii nu erau considerate o modă. În Etiopia aceștia se tatuau la tâmple, încheieturi sau pe frunte cu desene sub formă de cruce întărindu-și astfel credința, iar sub prigoană fiindu-le imposibil a-L nega pe Cristos. Unii erudiți cred despre creștinii coptici ce au tatuată o cruce la încheietura mâinii că au preluat această tradiție de la etiopieni. Pentru copticii din Egipt nu este vorba despre o rebeliune la adolescență, ci mai degrabă despre devoțiunea lor pentru Rege, aceștia fiind sub un Guvern Islamist ce-i persecută…și nu, nu vreau să te impresionez, dar este destul de riscant într-o țară musulmană să umblii cu tatuaje de orice fel, în special ce reprezintă creștinismul.

Inscripții în carne și nu în inimă!

De câte ori nu am auzit vestitul verset din Levitic 19:28 care este scos din contextul lui pentru evrei și pus în cârca multor denominațiuni doar pentru că “dă bine” cu doctrina sănătoasă (pe care o au aproape 30 de mii de confesiuni). O scurtă privire ne-ar putea spune că expresia “Eu sunt Domnul” de la sfârșitul versetului cu pricina este țintuită si apostilată pentru totdeauna… însă cei ce susțin acest lucru, parcă intenționat evită versetul 30 (și altele similare) care spune despre Sabate și locașul lui Dumnezeu (și nu, nu vorbește despre templul Duhului Sfânt care este trupul) care se termină cu aceiași afirmație: Eu sunt Domnul! Dacă “Eu sunt Domnul” este valabilă pentru tatuaje atunci “Eu sunt Domnul” este și la Sabate, netatuându-te, dar călcând Sabatul (sau Sabatele- Sărbătorile) te faci vinovat de călcarea Legii [Iacov2:10]. Rămâi un moment cu mine în Levitic și uită-te și în versetele cu vrăjitorii (26 și 31) asta înseamnă că putem merge la ei, daca mă pot tatua…pot asista și la incantații…am să răspund mai jos la acest lucru.

Dacă vrei să ții Legea nu ai decât, dar lasă-mă să îți arăt o Cale mai bună: Iisus Hristos. El, a împlinit această Lege în Trupul Său poziționându-te pe tine intr-o înțelegere între Tatăl și Fiul. În aceasta nu ai adus nimic, așadar nu poți lua nimic.

Libertate sau libertinaj?

Îmi place versiunea Bibliei lui Cornilescu. Spune-mi că sunt de modă veche, este în regulă. Dacă ți-aș spune că orice altă versiune este eronată aș deveni suspicios, sunt sigur. În această versiunea există un subtitlu în cartea Romani capitolul 14: Îngăduința creștinească. Un verset aș vrea să-l menționez aici, ce parcă este suspendat în toată învățătura și încurajarea lui Pavel din capitolul menționat: “Eu știu și sunt încredinţat în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine și că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.” ‭‭Romani‬ ‭14:14‬

Adică și drogurile și cele similare? Pe bune, dacă gândești așa mă îndoiesc că ai cunoscut până acum dragostea lui Dumnezeu.
Nu cred că mai trebuie explicat aceste verset, și chiar dacă este așezat în contextul mâncării și al băuturii, este de la sine înțeles că “ceea ce nu vine din încredințare, este păcat”.

Dă-mi voie să ți-o spun pe șleau: vrei să te tatuezi? Uită-te în comunitatea pe care o frecventezi, cultura în care te-ai născut, familia în care ai crescut și caută dragostea. Te-ai tatuat? Felicitări, ești curajos/ curajoasă suportând acea durere a acelor. Nu ești tatuat? Crezi că este păcat? Nu condamna pe cei ce își fac tatuaje și sunt creștini. Tatuajele, la fel ca și idolii sunt nimic, dealtfel neamurile nu se supun Legii ceremoniale pentru evrei, fiindcă nu este pentru ei, în final dragostea este împlinirea Legii, având dragostea nu vei condamna oamenii pentru acțiunile lor. (Dacă vrei să știi mai multe despre Lege: aici)

Despre vrăjitori și tatuaje!

Dacă la începutul acestui articol vorbeam despre cultura Scandinavă, spunând că în această cultură tatuajele au devenit la un moment dat interzise și creștinii ce se tatuau erau proscriși, în cultura asiatică acestea sunt o artă ce are o directă legătura cu spiritualitatea. Vracii, vindecătorii și șamanii reproduc lumea spirituală și prin tatuaje, astfel creștinii prin alegerea lor de a se tatua nu înseamnă că sunt vrăjitori sau se închină zeilor păgâni, ci mai degrabă își exprimă personalitatea artistic.
Faptul că un creștin are tatuaj nu dă de înțeles ca este șaman ce învață pe alții să cheme ploaia, ci mesajul desenului te pot asigura că în general este o temă creștină.

Ce spune Isus despre tatuaje?

În multe ocazii am auzit predicatori ce puneau cuvinte în gura Domnului fără ca El să le fi zis. Nu este acest caz. Isus nu spune nimic despre tatuați și tatuaje. Însă a acceptat și iubit vameșii, hoții, tâlharii, oamenii violenți și curvele. Aceasta ne ajută să înțelegem că unul de-al Său cu tatuaj este la fel de iubit ca unul ce nu are tatuaj.

Concluzie:
Personal, da, exact, personal cred că tatuajele nu’s nimic la fel cum a viziona un meci de fotbal nu este nimic. Din contră, consider că în cultura europeană nu ar trebui să existe această separare în rândul creștinilor, de “tatuați” și “netatuați” ci preferabil ar fi să ne unim forțele nu pentru a câștiga dezbaterile sau satisface orgoliile personale ci pentru a duce mesajul dragostei lui Dumnezeu la cei ce-s în continuă disperare.
Și da, am tatuaj!

%d bloggers like this: