Ceea ce urmează să citești, poate că îți va crea un sentiment de pace și claritate sau te va mânia. Fie că alegi pe prima, fie că alegi pe a doua, vreau să te asigur ca în realitate decizia ta este o problemă de inimă.

Printre multele strigăte de furie împotriva Bibliei, pe care eu o respect ca venind din partea lui Dumnezeu ce ne ajută să înțelegem natura Sa, ceea ce mă frământă pe mine sunt următoarele întrebări:

Cum adică este Iisus Cuvântul? Ce înseamnă asta? Faptul că Iisus este Cuvântul face ca Biblia mea să fie irelevantă?

Ce este cuvântul.

După consultarea unui profesor de limbi antice s-a ajuns la următoarea concluzie:

Limba greacă antică NU avea un cuvânt specific pentru cuvântul cuvânt.

Poate te vei întreba de ce? Findcă gânditorii din vremea aceea considerau ofensiv să se irosească un cuvânt, așa că ei nu foloseau vreun cuvânt pentru cuvântul slovă.

Dealtfel, ca aproape toți gânditorii, și ei aveau tendința să complice lucrurile intenționat pentru a sublinia la final simplitatea lucrului complicat, explicând simplitatea lui prin tocmai complexitatea acestuia. Da, știu că sună complicat, dar ai răbdare și citește până la sfârșit.

Ei, aveau trei cuvinte separate pentru cuvântul cuvânt.

Acestea am putea să le separăm în trei nivele:

1. Graphe – ceea ce noi astăzi numim cuvântul imprimat, scris. De unde și inscripționat, grafiti sau scris cu cerneală.

2. Logos – cuvântul rostit. Nu este neapărat vocea audibilă, ci înțelesul din cuvântul scris -graphe-. Acesta ar fi mesajul autorului comunicat prin cuvântul scris, adică graphe.

3. Rhema – întruparea a unui lucru enunțat. Acesta ar fi Duhul Sfânt vorbindu-ți direct despre lucruri ce nu sunt literal pe paginile Scripturii. Acestea fiind cuvintele Sale personale pentru tine bazate pe înțelegerea logosului.

În Ioan 1:1 citim:

“La început era Cuvântul (Logos), și Cuvântul (Logos) era cu Dumnezeu, și Cuvântul (Logos)era Dumnezeu.”

Așadar acest “cuvânt” este mai degrabă ca un logos corporativ ce cuprinde mai multe categorii sau ramuri ale mesajului. Este ca și cum dacă ai vedea logo-ul (observă relaționarea etimologică logos=logo) unei companii de băuturi răcoritoare, ți s-ar face sete instantaneu.

Mesajul este Cuvântul.

Înțelegem că Logos este mesajul trimis sau articulat.

Dacă vom înlocui cuvântul Logos (Cuvânt) cu Mesaj va căpăta următoarea formă:

La început era Mesajul, și Mesajul era cu Dumnezeu, și Mesajul era Dumnezeu.

Deci, care este Mesajul?

Așa cum scrie în continuare Ioan, care a fost martor al Mesajului luminii ce a venit prin Cristos, ca toți să creadă că:

Mesajul este speranță;

Mesajul este salvare;

Mesajul este Harul;

Mesajul este lumină în întuneric.

Ceea ce înțelegem până aici este că Iisus nu este cuvântul literal pe paginile Scripturii. Aș vrea să îți explic acest lucru și altfel, chiar dacă probabil ai prins ideea vreau să insist pentru cei care încă nu au facut-o.

Dacă am face un exercițiu de imaginație și ți-aș spune cuvinte, tu nu ți-ai imagina literele cuvintelor, ci ceea ce acestea formulează. Dacă eu ți-aș spune taur, tu nu ți-ai imagina literele T A U R separate, ci ți-ai imagina animalul; dacă aș continua, și ți-aș spune “taur mare” deja ți l-ai imagina un taur de talie înaltă, probabil adult, și în ultimul rând, dacă ți-aș spune “taur mare și mânios”, deja te-ar încerca sentimente de teamă.

În același mod atunci când citim Iisus, Dumnezeu sau alte personaje, ni le imaginăm pe baza experienței noastre și capacității imaginative acumulate până la momentul respectiv, nicidecum lilterele grupate într-un cuvânt.

Cu acestea fiind spuse, Iisus este MESAJUL lui Dumnezeu.

Ce vreau să spun prin aceasta este că Vechiul Testament ne direcționa de dinainte spunându-ne despre Iisus, Noul ne direcționează arătându-ne despre Iisus, iar întreagă Biblie ne dirijează spre și la Iisus.

Dar, Rhema și mesajul intim al lui Iisus revelat ție niciodată nu va contrazice mesajul public al lui Cristos din Biblie. Dumnezeu nu va spune ceva ce va contrazice mesajul Său propriu scris și inspirat autorilor Bibliei.

Am auzit deseori persoane ce în afirmațiile proprii anulau credibilitatea Bibliei. Acest lucru era bazat în majoritatatea cazurilor pe prezumția că cele mai mult de patruzeci de mii de denominații în sânul creștinismului au izvorât din aceași sursă: Biblia. Dacă Biblia produce separare și eventual ură, aș vrea să îți imaginezi ce s-ar întâmpla dacă am anula Biblia ca și doctrină principală…cel mai probabil am avea un Iisus ce a fost experimentat în aproape un milion de feluri, și tot cam atâtea opinii despre El, având în vedere că locuitorii Pământului se ridică la suma anterior menționată.

Cei ce anulează Biblia, în concluzie au o problemă cu Mesajul ei…altfel nu ar avea o problemă de nici un fel.

Există erori în Biblie?

Probabil. Nu pot afirma că mă încred în ele, ci mai degrabă că fără credință este imposibil să-i fim plăcuți lui Dumnezeu. Dealtfel pot spune că astfel de erori nu neagă sau alterează mesajul salvării pentru cei ce cred.

Este necesară o balanță între experiența personală și Cuvântul Scris, altfel mesajul Bibliei este compromis.

Problema apare în realitate atunci când opiniile oamenilor sunt considerate absolute fără a se avea în vedere că sunt multiple căi de interpretare. Se poate afirma despre Biblie ca fiind un index al datelor Dumnezeirii și nu Însăși Dumnezeirea.

Credinciosul închinându-se Autorului Bibliei și nicidecum literelor de pe paginile Sale.

Aici poți citii un articol ce vorbește despre acest subiect mai pe-ndelete.

%d bloggers like this: