Copii așteptau nerăbdatori să apară Moș Niculaie cu ale lui frumoase cadouri. Spre sfârșitul zilei, când ninsoarea se așezase părând un covor alb pe străzile deja pustii, urmele Moșului produsereă o bucurie frenetică in orfelinatul parcă readus la viață de speranța apariției sale.

Moș Niculaie în mijlocul celei mai încăpătoare camere din orfelinat începu a-și descărca sacul său plin de cadouri și înmând fiecarui copil cate unul, le zâmbea satisfăcut.
Copii, în bucuria lor aprinsă săreau, țopăiau, dansau si entuziasmați își arătau unul altuia jucariile si cadourile…
După ce ultimul copil iși primi cadoul Moșul spuse cu o voce gravă ce nu aștepta nimic bun: – Acum fiindcă toți ați primit câteceva aștept sa mă recompensați…
Copii triști, fiindcă nu aveau cu ce plăti, incepură a plânge, făcând promisiuni ca il vor rasplăti cu multe fapte bune, Moșul se lăsă in final înduplecat.

Această grotească imagine a lui Dumnezeu ce ne-a fost prezentată, încă o mai găsim si astăzi destul de răspândită în multele mesaje pe care le auzim de la pupitrele bisericilor. Lasă-mă să îți spun de la început ca acest articol nu se vrea o critică asupra modului în care-L percepi pe Dumnezeu, ci mai degrabă se dorește a îți prezenta modul minunat în care El te vede pe tine.

Tu ești o perlă ascunsă!

Sunt sigur că ai auzit despre povestea aceea în care scoica trece printr-un travaliu inimaginabil pentru a da naștere la o singură perlă.
Iisus ilustrează in cuvinte simple și totodată elocvente despre cât de importanta este găsirea Împărăției lui Dumnezeu. Aș vrea să mă opresc un moment la acest fapt doar ca să aduc o rază de lumină în ceea ce privește “găsirea” Împărăției.
Pentru a găsi este nevoie sa caut! Domnul ne-a învățat sa avem îndrăzneala să căutăm pentru a găsi. Aceasta implică voința mea, ca rezultat al unei nevoi. Nevoia de Dumnezeu, nevoia eternității pe care El a pus-o în om indiferent de nație, culoare, sau apartență politică.(Eclesiastul 3:11). Căutarea aceasta nu este o încercare, o caznă ci este un răspuns al omului la ceea ce Dumnezeu a asigurat in Fiul Său, la Cruce. Contrar ideii universale cum că Dumnezeu este inamicul nostru, El este inițiatorul mântuirii noastre, ci aceasta se găsește doar în sacrificiul Fiului Său prin acceptarea darului vietii vesnice, prin credință. Ce “dușman” și-ar trimite fiul la moarte pentru niște pierduți…
Exact ca si acea perlā, bine ascunsā în inima scoicii, Dumnezeu ca un bun vânzātor a stiut unde sā ascundā cea mai de pret comoara a Lui: in ultimul loc in care dusmanul ar fi putut avea acces, în înteriorul coroanei creatiei Sale, în om.
(Coloseni 1:27)
Gāsirea Împārātiei constā în a rāspunde Evangheliei, iar pentru a rāspunde nu costā nimic. Pretul ce trebuia sa-l platesti a fost deja achitat, complet! Acum, ceea ce iti revine este doar a te odihni in ceea ce El a savârsit!
Darul vietii lui Cristos pentru tine L-a costat pe Tatal un pret inimaginabil, pretul platit de Dumnezeu fiind Insusi propria viata: “Dumnezeu era in Cristos, impacand lumea cu Sine”; doar persoanei ce nu i s-a revelat cu adevarat costul vietii vesnice va lua cu usurinta viata lui Cristos.
Cuvântul lui Dumnezeu prin Solomon ne spune cā ce nu existā nu poate fi numārat. Mântuirea ce îti este oferitā prin credintā nu se poate “mentine” prin meritele tale, faptele bune sau doctrina “perfectā” pe care o ai. Mântuirea este actul început de Dumnezeu în credincios si va fi terminat tot de EL, atât cât timp este lasat sa se ocupe El de ea. Tu nu ai adus nimic în acest proces si evident nu poti nici lua.

Pretul plātit!

Pentru un credincios crestin viata ar trebui sa fie simplā, însā religia (citeste notele explicative de mai jos) a schimbat sensul, deviind de la adevārata Sursā.
Pretul plātit pentru rāscumparea ta este achitat complet. Doar atunci când un credincios nu intelege complet faptul cā este plātit pe deplin pretul rāscumpārārii, începe a adāuga unguentul faptelor bune pentru a “câstiga” mântuirea,sau a nu o pierde, si doar cineva care nu cuprinde cu mintea nu produce faptele harului lui Cristos.
Harul nu te lasā nici indiferent si nici nu vrea sā obtinā favorul Tatālui.
Harul ne invatā sā nu mai pācātuim si totodatā sā si fim plini de pasiune pentru faptele bune pregātite de Dumnezeu în care sā umblām.
Tit 2:11-14.
Nimeni nu poate schimba pozitia de rāscumpārat în care Iisus te-a asezat, nimic nu te poate separa de dragostea lui Dumnezeu în Cristos, nici chiar o inimā rea…fiincā avându-L pe Iisus în ea, inima ta este schimbatā. Observā cā am spus în Cristos nu în bunele tale maniere sau moravuri.

“…De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că ești preţuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viaţa ta…”
‭‭Isaia‬ ‭43:4‬

Notā:
Cuvântul religie si- a schimbat sensul pe parcursul secolelor. Dacā la început era folosit ca un simplu cuvânt ce reprezenta relatia cu Dumnezeu si reverenta fatā de El,
în epoca modernā reprezintā setul de dogme, doctrine si obiceiuri ale unei credinte.
Aceasta se poate ramifica in toate aspectele vietii individului având diferite functii: cognitive, sociale, a identitatii, actionala sau compensatorie ar fi câteva.

-religia creștinā socoteste cuvântul „religie” ca „legătura liberă și conștientă a omului cu Dumnezeu”
-cuvântul religie provine din cuvântul latin re-legio ce înseamnā a reface legātura cu Dumnezeu.