Pentru multă vreme postul în comunitățile creștine a fost ceva special ce trebuia ținut (și încă mai trebuie) dacă nu de persoanele ce vroaiu să se sfințtească, cel puțin în momentele speciale de peste an. Postul în schimb este un moment în care îți (re)conectezi mintea/ sufletul cu Dumnezeu. Postul nu este momentul în care te autoexaminezi ca să te curățești de păcatele ce le-ai făcut, tu postești ffindcă ești neprihănirea lui Dumnezeu (vezi 2Corinteni 5:20)  iar sacrificiul Său la Cruce este atotsuficient pentru a-ti fi iertate TOATE păcatele prin credință.

În Noul Legământ nu este nevoie să postim, astfel încât să schimbăm o idee a lui Dumnezeu (David a postit și s-a rugat astfel ca fiul său cu Batșeba sa nu moară); ne rugăm și postim ca: DISCIPLINĂ (practică sau antrenament), si FOCALIZARE ce se bazează pe înțelegerea lui Dumnezeu în noi (prin Duhul Sfânt), în conformitate cu Matei 17:21: „Dar acest tip (de spirite rele — nota mea) nu ies decât prin rugăciune și post;” ne rugăm și ținem post, pentru ca, ceea ce am primit (care este credința lui Dumnezeu, vezi Romani 12:6; Romani 10:17) să fie cultivate (și aduse) in realitatea noastră fizică, manifestând astfel victoria care învinge lumea. (1 Ioan 5:4)